O lumanare mi-a ars la capat toata noaptea,
Eu dormeam linistita culcata pe umarul lui,
Doar un tipat ca de fiara mai auzeam in vis
Trezindu-ma in brate cu iubitul stins.
Lumina alba a lunii cadea neinduratoare
Si stelele complice clipeau vorbind prea tare.
Iubitul imi tresara zambind parca a jale
Si il sarut usor pe buzele amare
Ce poarta inca acelasi gust de sare.
In sunetul de clopot ochii mi-nchid pentru o secunda,
Umbra de la cruce ne-nveleste intim in a sa unda,
Vantul imprastie peste noi o ultima mana de pamant
Si frunze cad in valuri din pomi batrani de plans,
Ca-n neclintirea noastra sa uitam pe veci de toate,
De tot ce ne-a tinut odat' departe.
(11 aprilie 1999)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu