In amarul stil al meu

Si in fata Infinitul...
Cu iluzia de nesfarsit
Spre care vreau sa ma arunc,
Sa ma pierd in intinsul lui,
Sa alung de langa mine
Tot ce-i rau si tot ce-i vested;
Si peretii intre care am trait
Sa-i las undeva in spate,
Sa nu mai ma intorc niciodata
La lucrurile ce-ncep
Ca apoi sa se termine.
Sa n-aud vorbe sau atingeri,
Sa nu vad frunza cum se misca,
Sa simt cum totul se nesfarseste,
Sa ma spulber in mii de cioburi
Ca sa ma-nprasti in mare,
Ca apa cea sarata buzele sa-mi arda,
Sa ma scufund in gandul ei,
Sa simt piatra sfasiindu-mi carnea,
Sa inviu apoi din aburul de seara
Ce fara forma, fara chip
Te-neaca in viata amara.
Sa alerg in cele patru zari,
Sa simt raceala de albastru
Din nordul unui drag cuvant,
Sa ma ard in albul de caldura
Din sudul iadului vulgar,
Sa ma purific pan' la rosu
In soarele din estul mort,
Si sa-mi intunec si privirea
In negrul nesfarsit de vest.
Sa pot zbura in jos,
Spre centrul sferei de pamant,
Sa ma tarasc in sus,
Spre cerul plans de atat chin.
Si sa ma-nvalui in nisip
Ca sa pot sa-ti biciui pielea,
Sa ma spal apoi in apa
Ce-a clatit atatea maluri
In drumul ei spre necurmare.
Sa iubesc pana la refuz
Tot ce-i stea si tot ce-i viata,
Sa ma imbie valul cu al lui obraz
Sa-i simt gura ca de peste
Si parfumul lui sarat.
Sa fiu om si sa fiu demon,
Sa privesc ca sa-nteleg
Ca Cel umbla peste ape
Nu e om nascut din carne.
Astea, ca si alte multe lucruri
Ce cuvantul meu sarac,
Nu mai stie sa le spuna,
(nu mai stie, c-a uitat
ce inseamna sa fi liber,
ce inseamna sa traiesti),
Toate astea, in dorinta mea nebuna
De-a invata ce-i sa iubesti,
Le doresc cu tot suflul
Ce-l mai am si ce-l mai caut.
La acestea se opun
Gandurile la cei ce-asteapta
Sa fiu eu in a lor casa.
Atat cat ei ma vor cunoaste,
Atat cat eu ii voi lasa sa vada
Ca ce sunt eu, sau ce par eu,
O imagine pictata
A mirosului de seu
De la o lumanare stramba,
Ce se stinge fara urma,
Fara strigat, fara lacrimi
La capatul unei vieti desarte,
Voi fi un caz deosebit
Al unei clinici de nebuni,
Avand ca leacul unic de scapare
Un strop, un gram de libertate
Pentru a ma picura in soare.

(9-10 mai 1998)